Întrucât m-am cultularizat aseară, am vrut să aștern nește frânturi din literatura erotică a lui Vișniec. La citire au participat, evident, Matei Vișniec, și actorii Emil Coșeru și Octavian Jighirgiu de la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, care au interpretat și ei, împreună cu autorul, fragmente din scrisori. A fost frumos, mi s-a facut așa un dor de teatru și de tot ce ține de el. Textul e plăcut, nu e eroticul propriu-zis, cu vulgarități, așa, pe față, totul e subtil și e fain când te prinzi. Recomand scrisorile. Cartea e formată din două bucăți: Cum am dresat un melc pe sânii tăi și Scrisori de dragoste către o prințesă chineză. Pe parcursul citirii primei părți(singura, de altfel), mi-am notat niște fragmențele pe care am să le scriu și în postarea asta să vă fac să vreți să citiți.
-gustul amar nu e nici o problemă, e gustul absenței dumneavoastră.
-inima unui adult cântărește între 300 și 350 de grame indiferent de lucrurile pe care le-am trăit, de emoțiile pe care le-am avut, de durerile pe care le-a simțit.
-inima este un organ nocturn
-nu aveți altceva mai bun de făcut decât să vă luați de rana mea?
-sunteți o rană ce se târăște pe jos
-rana mea e o oglindă
-rana dumneavoastră, domnule, e o numărătoare inversă
-faceți o coborâre, dar nu mai reveniți niciodată, bine?
-era cu... plecau amândoi
-vrem să ne iubim în libertate
-sunt singura oglindă credibilă a celor ce mă fac să sufăr
-îmi reproșați că melcul meu e mai lent ca de obicei
-la ce bun, doamnă?
-te accept complet goală, toată noaptea, în pielea mea
-când vrem să evacuăm pe cineva din corp trebuie să fim politicoși
-mă simt chiar fericit că nu sunt un corp gol
-sânii sunt cei care desemnează caracterul la o femeie
-pentru că acum, draga mea, ajungem la inimă, da, ajungem la inimă și se întâmplă să n-am două inimi
Și cam atât am reuși să „fur” din spusele cititorilor.
Normal că am fost să iau autografe, de la toți trei.
Atât.
